If it rusts, it can never be trusted; if its owner fails to control it, it will cut him; yes, pride is like a blade.

Author.
Red like blood. White like bone. Red like solitude. White like silence. Red like the beastly instinct. White like a god's heart. Red like thawing hatred. White like a frozen, pained cry. Red like the night's hungry shadows. So shooting through the moon in a sigh is like radiant white, scattered red.
~That's me

I do not fight because I think I can win. I fight because I have to win.

~

What's the difference between a king and his horse? I don't mean kiddy shit like "One's a person and one's an animal" or "One has two legs and one has four." If their form, ability and power were exactly the same, why is it that one becomes the king and controls the battle, while the other becomes the horse and carries the king?! There's only one answer. Instinct! In order for identical beings to get stronger and gain the power they need to become king, they must search for more battles and power! They thirst for battle, and live to mercilessly, crush, shred, and slice their enemies! Deep, deep within our body lies the honed instinct to kill, and slaughter our enemies! But you don't have that! You don't have those pure, base instincts! You fight with your brain. You try to defeat your enemies with logic! And it doesn't work! You're trying to cut them with a sheathed sword! That's why you're weaker than me


~Quality reads:
Ralu ~ Mihu's blog

Template by Elle @ satellit-e.bs.com



“The flavour of my life!”
14 feb. 2011 15 feb. 2011 16 feb. 2011 17 feb. 2011 18 feb. 2011 27 feb. 2011 2 mar. 2011 3 mar. 2011 4 mar. 2011 12 mar. 2011 29 nov. 2011 9 dec. 2011 16 apr. 2012 18 dec. 2012 6 iun. 2013 7 iun. 2013 3 mai 2015 25 aug. 2016

CHAPTER #27 ~Oprobriul
joi, 25 august 2016 || 8/25/2016 01:38:00 p.m.

[...] Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă întruna, 
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor, 
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează, 
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; 
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor. 
Niciodată – Nevermore.

- "Edgar Allan Poe - Corbul"

Starile aride datorate unui psihic incert se aseamana cu deglutitia unei sticle de lesie. Framantarile interioare se cladesc treptat, cu o anumita savoare negrabita de factorii externi. Elementele descriptive filelor de consum psihic se deslusesc prin contemplarea nejustificata a intamplarilor din trecut, ce au ajuns ancorate mintii noastre printr-o asimilare emotionala, fara a o interpreta rational si obiectiv. Ultimele franturi ale acestei vieti sunt neverosimile pe altarul timpului, dar noi continuam sa ne perindam ideile, emotiile, trairile...doar din pura satisfactie ca ne amintim de ele, intregi, asa cum ne iluzionam ca sunt.


CHAPTER #26 ~O PATĂ DE ISCUSINȚĂ!
duminică, 3 mai 2015 || 5/03/2015 11:07:00 p.m.


   Desigur, aste vorbe le-a învățat vreodată
    De la un om de soartă și ceruri prigonit,
    Un om fără iluzii și-atâta de zdrobit
    Încât, văzându-și viața de soartă blestemată,
    Nu mai putea să spere în lume: “Niciodată!”
    Trăsei, în a lui față, un scaun și-ncercai
    Să aflu ce-nțelege o pasăre ciudată
    Și slabă, și stingheră, și tristă, fără grai,
    Printr-un refren ce vecinic răsună: “Niciodată!”
Să nu atribui existenței noastre o complicată înțelegere. Nu am să folosesc eufemisme când îmi pronunț eterna mâhnire pentru potențialul uman irosit. În trecut, omul recurgea tot mai des la procedee complicate pentru a se identifica cu ceea ce-l înconjoară, își însușea acele metode și le oferea un atribut incontestabil pentru a vedea ceea ce ochiul uman a fost orbit să vadă. Dar mă întreb, ce se poate vedea dincolo de granițele terești, ce poți să simți, să auzi, să guști sau să miroși dacă depășești aceste "bariere" însușite de om ca să se ancoreze de la o ascendență? Noi ne limităm pentru că ne știm posibilitățile, ne cunoaștem potențialul, dar îi negăm forma de manifestare. Ne prăbușim, nu pentru că suntem incapabili, ci pentru că ne place.

CHAPTER #25 ~Instinct!
vineri, 7 iunie 2013 || 6/07/2013 07:28:00 p.m.

Bunul gust nu există! Lucrurile frumoase se fac instinctiv. - Edgar Degas
Ființa umană a manifestat dintotdeauna o atracție spre supraviețuire, iar acest stereotip s-a denaturat pe măsură ce omul a cucerit milenii de existență prin inteligența sa. Viața nu i-a pus mereu pe tavă cele mai înălțătoare delicii, acesta fiind supus și la o multitudine de stări repulsive, care au dus la o moleșeală treptată a instinctelor sale de prădător umanoid. Repercusiunile sunt evidente în societate, omul trăind dintr-o inerție ce-mi provoacă dezgust, nu mai are țeluri care să-l motiveze să-și pună viața pe locul 2, este egoist, nehotărât, frustrat, complexat peste măsură...o secătură.



CHAPTER #24 ~Stringent
joi, 6 iunie 2013 || 6/06/2013 11:59:00 p.m.

Orgoliul înseamnă a avea demnitatea ce rezultă din conştiinţa propriei valori, vanitatea este dorinţa deşartă după mărire, după ieşitul în faţă, şi asta mână în mână cu nevoia de linguşeală. Orgoliul nu simte nevoia să fie confirmat în conştiinţa pe care o are despre sine şi, de aceea, intră în alertă la orice laudă pe care o suspectează a fi o simplă introducere la linguşeală. - Gabriel Liiceanu (Întâlnire cu un necunoscut 2010)
 Orgoliul este ceva stringent în viața noastră ? Reprezintă el oare o necesitate în spectrul nostru, continuu canalizat spre evoluție ? Viața, oricât de frumos reverberează în mintea noastră, este imposibil să nu-i desconsiderăm umbrele. Dar... fără aceste umbre, mai avea ea farmec?

CHAPTER #23 ~voragine
|| 6/06/2013 04:51:00 p.m.

Sonetul 66 (Sonnet LXVI)
Sătul de toate, moartea îmi invoc;
Văd vrednicul cerşind pentru mâncare,
Medalii pe distinsul dobitoc,
Credinţa răsplătită cu trădare;
Văd mantii aurite pe zălud,
Şi ţol de târfă pe virtutea pură,
Perfecţia o văd proscrisă crud,
Şi laşul văd puterea cum o fură;
Talentu-l văd de cenzori sufocat,
Ştiinţa uzurpată de prostie,
Dispreţuit ce e adevărat,
Şi rob la rău cel bun şi de-omenie. William Shakespeare
 (1609)
Durerea presărată de arșița naturii umane, care stă încovoiată-n turme infinite, lipsită de o concizie atunci când e întrebată de direcția-n care se îndreaptă, dar care totuși speră...lucru ce mă aduce la următoarea concluzie, pe care am s-o citez, iar, din Shakespeare: "Doamne, ştim ceea ce suntem, dar nu ştim ceea ce am putea fi."

CHAPTER #22 ~sin cera
|| 6/06/2013 12:18:00 a.m.

"Secretul din spatele cuvintelor „fără ceară” era prea dulce. Originile expresiei se pierdeau în vremuri de mult trecute. În epoca Renaşterii, sculptorii spanioli care făceau greşeli când sculptau marmură scumpă îşi peticeau adesea greşelile cu cera — „ceară”. O statuie care nu avea greşeli şi deci nu cerea peticire era denumită o „sculptură sin cera” sau o „sculptură fără ceară”. Mai târziu, expresia a ajuns să însemne tot ce era adevărat sau onest. Cuvântul „sincer” evoluase din spaniolul sin cera — „fără ceară”. Ca atare, codul secret al lui David nu însemna cine ştie ce mare mister — pur şi simplu el îşi semna bileţelele cu cuvintele: „Cu sinceritate”." - Fortăreața digitală de Dan Brown

Am ales să-ncep cu acest fragment din romanul lui Dan Brown deoarece mi-a "picurat" în subconștient această filosofie a lucrurilor fără ceară, care, consider a fi un acronism, ceva perimat în viziunea mea, un clișeu pentru idealiști, un kitsch pentru realiști. Pe ce "tăpșan" mă aflu eu ? Sincer, este incert, dar mărturisesc ca e o incertitudine plăcută, căci, prin ea se propagă misterul, un mister cu un parfum ușor, cu o melodie de volnicie, e un prilej perfect pentru cel aflat în ceață să răzbească la lumină.

CHAPTER #21 ~Légion d'honneur
marți, 18 decembrie 2012 || 12/18/2012 04:40:00 p.m.

Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni şi pentru sine.-Voltaire
   Onoarea, un termen ce se traduce ca fiind demnitatea morală și caracterizează conduita individului în societate...dar, unde a dispărut această onoare? O mai avem în noi? Cum spunea C.S.Lewis "Ne batem joc de onoare, dar suntem şocaţi atunci când descoperim trădători printre noi.". Este o realitate crudă, ca multe altele, din păcate. Ieșim din orizontul subiectivității noastre și conștientizăm că suntem un bun de care cineva se poate dispensa cu o oarecare ușurință a conștiinței, astfel devenim neînsemnați planului urban/rural din care ne sustragem ( folosesc acest termen deoarece locația omului este o iluzie, mergând pe ideea că nu contează unde este, ci spre ce se îndreaptă ).
   
   Soldații, încă din cele mai vechi timpuri, erau nevoiți să respecte un Cod de onoare. Pentru aceștia, onoarea rămâne o îndatorire, constantă în conduita lor de războinici. Se spune că un războinic alegea să moară onorabil decât să dea bir cu fugiții.

   Astfel de valori s-au pierdut cu trecerea timpului, iar omul a devenit o ființă ce-și urmează cursul asemeni nisipului purtat de vânt.

CHAPTER #20 ~la vie, c'est la vie
|| 12/18/2012 02:08:00 p.m.


Viața înseamnă a transforma constant în lumină și în flacără tot ceea ce suntem și tot ce întâlnim. – Friedrich Nietzsche
   Mereu m-am întrebat dacă, într-adevăr, viața este ceva de tânjit sau de lepădat. Văd oameni care-și trăiesc viața într-un univers incomensurabil, având o speță neasemuit de joasă în comparație cu celelalte cadre existențiale. Speram să găsesc un scop, tânjeam după un elixir, o ambrozie prin care să-mi recapăt vitalitatea... și am găsit-o. Era ceea ce-mi plăcea să definesc ca fiind imboldul spre ceva mai bun, dar ca orice minune, nu ține mai mult de 3 zile, iar după a 3-a zi, acea persoană mi-a demonstrat că frumusețea e presărată cu al său venin, din care cel care gustă este trimis într-un univers iluzoriu, conturat de o incomensurabilă listă de decepții. E trist, e foarte trist, pentru un idealist să se izbească mereu de același perete de beton, și oricât ar persevera în ale sale încercări, cu atât ar fi mai adâncit în negura dorințelor iluzorii pe care și le-a creat. 
   Dar, oricât mi-ar plăcea să contemplez această sferă, pentru o persoană ca mine, continuare drumului este singura cale. Știu că e minunat să admiri pe cineva, dar să păstrezi o traiectorie dreaptă și să nu transformi această admirație în sentiment, căci, această însușire umană nu știe decât să producă eroziuni în minte dacă nu e tratată într-o anumită maniera, ea îl face pe om să "zboare" spre propriul său declin, lucru ce în realitate este adevărat...iubirea nu întotdeauna înalță, iar pentru mine, această înalțare este irealizabilă, prin iubire.
   Poate Octavian Pavel o avut dreptate când a spus că a iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi, dar cine-s eu să-l contrazic?


CHAPTER #19 ~Un nouveau départ
luni, 16 aprilie 2012 || 4/16/2012 05:37:00 p.m.

   Retrăiesc zilnic același plan repetitiv al minții mele, dorind printr-o tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat spre o schimbare, și prin asta, ajung și depășesc primul stagiu al introspecției mele, care se numește self-esteem.


   Încă este un termen încă destul de difuz, ce mă face să trec prin niste flashback-uri într-o decepțiune continuă. 


Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul. 

                                   Invictus by William Ernest Henley

Totul e incert, totul e nimic...

CHAPTER #18 ~Uneori... (citat)
vineri, 9 decembrie 2011 || 12/09/2011 04:25:00 p.m.

Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut să s-o prețuiești , trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești.

CHAPTER #17 ~THE STATE REOCURS
marți, 29 noiembrie 2011 || 11/29/2011 08:21:00 p.m.

  "Nobody can go back and start a new beginning, but anyone can start today and make a new ending."

   Stăteam astăzi la birou cu un sentiment oarecum vag, dar nu pot spune cu certitudine ca e un sentiment, mai degrabă o stare de anxietate. Rareori am întâmpinat astfel de stări în ultima vreme, dar se pare că imediat ce mă acaparează, șocul e atât de profund încât mă dărâmă sau mă las eu scufundat în valurile deprimante ? Una din două, cert este că trebuie să acționez cât mai rapid în favoarea mea până când aceste emoții nu acționează în defavoarea persoanei care le-a creat. Let's hope we make it, or, I'm sure we'll make it !


    “To love is to risk not being loved in return. To hope is to risk pain. To try is to risk failure, but risk   must be taken because the greatest hazard in life is to risk nothing.”

   Iar, ca frază de încheiere, acest citat mi-a stârnit o profunda apreciere pentru termenul "iubire" :

   “A man can be happy with any woman as long as he does not love her” (Oscar Wilde)

Etichete:


CHAPTER #16 ~Road of life
sâmbătă, 12 martie 2011 || 3/12/2011 06:33:00 p.m.

Sorry I'm late. I got lost on the road of life.


   Astăzi am conștientizat o altă fațetă a personalității mele. ci anume că mă inhib foarte repede din lucruri insignifiante. Serios acum, mă criticam de starea deplorabilă pe care o manifestam printr-un monolog incomensurabil unde gândurile mele treceau de la o etapă la alta. Dar, nu pot nega că această descoperire este benefică pentru mine, astfel, într-un târziu, am să suprim aceste stări inagreabile.

When it comes down to it, there are very few people who will swing the bat.


   Mereu m-am întrebat de ce gândurile mele sunt așa mixte, de ce nu le pot controla. Mintea mea uneori îmi devine inamic în relațiile cu alte persoane... poate datorită faptului că am niște idei preconcepute din trecut, ce și-au pus amprenta asupra percepțiilor mele și mă domină. Simt că-nnebunesc, dar nu mă las. Am să-ncerc până îmi epuizez și ultima picătură de raționament.

I will continue my journey in the waves of life.

~best wishes!

CHAPTER #15 ~ Amalgam.
vineri, 4 martie 2011 || 3/04/2011 04:48:00 p.m.

Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe ceilalţi. Pentru a fi capabil să-i ajuţi pe alţii, trebuie mai întâi să înveţi să te ajuţi pe tine însuţi. Un mare număr de persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alţii, se lasă luate de tot felul de gânduri şi de sentimente, pur şi simplu din lene. Ei sunt prea leneşi ca să lucreze asupra lor înşişi, dar le este foarte uşor să creadă ca îi pot ajuta pe ceilalţi. Aceasta înseamnă a fi fals şi ipocrit faţă de tine însuţi. Când un om se vede într-adevăr aşa cum este, nu îi vine în minte să îi ajute pa alţii - i-ar fi ruşine să se gândească la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om este capabil, urmându-şi propria alegere şi propria decizie, să iubească sau să nu iubească, să fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate face altfel, dacă este doar ceea ce întâmplarea l-a făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist astăzi, un egoist mâine, şi din nou un altruist poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalţi, un om trebuie să înveţe mai întâi să fie atent cu el însuşi. Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alţii. Aşa cum suntem noi, nu putem face nimic.

                                 P.D. Ouspensky în "Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută"

Cunoaşterea este un lucru, înţelegerea este altul. Dar oamenii confundă aceste două concepte, sau nu vad clar care este diferenţa. Doar cunoaşterea nu duce la înţelegere. Înţelegerea nu poate fi mărită doar prin acumularea de informaţii. Înţelegerea depinde de relaţia dintre cunoaştere si existenţă.

                                 P.D. Ouspensky în "Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută"

CHAPTER #14 ~Arthur Schopenhauer
joi, 3 martie 2011 || 3/03/2011 09:02:00 p.m.

Arthur Schopenhauer, o persoană ce m-a inspirat prin citatele sale.

CHAPTER #13 ~Famous Failures
miercuri, 2 martie 2011 || 3/02/2011 06:48:00 p.m.


“The only real failure in life is the failure to try.”

CHAPTER #12 ~History keeps repeating itself
|| 3/02/2011 04:53:00 p.m.

Ooh I feel it
History keeps repeating itself
But now I’m prepared
To stop this time loop
And I know it
History will haunt me forever
But I know I’m strong
Enough to hold on
(Strophe from "History keeps repreating itself" by daniellekoorevaar)

CHAPTER #11 ~People...
duminică, 27 februarie 2011 || 2/27/2011 03:17:00 a.m.

"People who don't want you to think are never your friend"

CHAPTER #10 ~Lovely
vineri, 18 februarie 2011 || 2/18/2011 06:12:00 p.m.


  Still one of those days...

  ~Everything is how it suppose to be: lovely.

CHAPTER #9 ~Aspirații realizabile?
joi, 17 februarie 2011 || 2/17/2011 07:04:00 p.m.



fragment one...  

   Stau și-mi manifest frustrările prin cuvinte, un amalgam de stări emoționale ușor perceptibile și greu de suprimat. Refuz ca să mă-mpotrivesc lor, deoarece nu mai pot... dar nici nu le las să mă domine...prea mult m-au controlat, prea viscerale mi-au devenit aceste stări.
   Priveam cum se duce clipa, timpul este așa de efemer, iar eu mă adâncesc în gânduri, în griji, încetând a mai trăi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
fragment two...
  
   Rectific cele menționate mai sus. Am decis să înaintez, and keep it going defying my old principles!


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


fragment three...

   Goddamnit, at least I did that, and it's finally good!


And my inner self will say: "Why don't ya shut your goddamn mouth and live your life?!"





Hope you've enjoyed my thoughts!

CHAPTER #8 ~Question...
|| 2/17/2011 03:44:00 p.m.

                                                               Când visele devin realitate ?




CHAPTER #7 ~Underneath the clear blue sky
miercuri, 16 februarie 2011 || 2/16/2011 04:09:00 p.m.


   Astăzi am reușit să mai suprim un factor de stres din viața mea, și totul începe să capete fluiditate. Stresul de ieri a fost dat uitării... acum stau și mă gândesc... și mă gândesc la cum să mă gândesc în a acționa pe următoarele zile.
   Dacă ar fi să-mi amintesc clipele din trecut în care stăteam în fața oglinzii rânjind acru și vexant la propria persoană, punând în paralel cele două stări ale mele, discrepanța ar fi vizibilă. 
  

 ~As far back as I can remember, I always wanted to be this way, and so it is.

CHAPTER #6 ~You got a dream?
marți, 15 februarie 2011 || 2/15/2011 04:09:00 p.m.


CHAPTER #5 ~Before it's too late, what about now?
|| 2/15/2011 04:09:00 p.m.


CHAPTER #4 ~Confirmându-mi lipsa de fler social
|| 2/15/2011 03:09:00 p.m.


   Regrete...cred că fiecare om le-a manifestat, și totuși, de unde atâta abundență ? Stau la birou și-ncerc să găsesc o cale persuasivă regretelor mele interioare. Nu pot spune că am doar regrete, am și bucurii, iar, asemeni oricărei persoane, tind să manifest dualitate în acțiune, dar... până când ?

CHAPTER #3 ~Liber-cugetătorii
|| 2/15/2011 03:05:00 p.m.


   Liber-cugetătorii sunt cei care sunt dispuși să își folosească propriile minți fără prejudecăți și fără teamă pentru a înțelege lucruri care se ciocnesc cu propriile lor obiceiuri, privilegii sau credințe. (Lev Tolstoi)

Chapter #2 ~Ideile preconcepute
luni, 14 februarie 2011 || 2/14/2011 09:48:00 p.m.


   Experienţa mi-a instilat un profund respect pentru ceea ce transcende înţelegerea omenească. Am învăţat să nu-mi închid niciodata mintea în faţa unei idei pentru simplul motiv că pare miraculoasă sau prea simplistă.

Chapter #1 ~sfaturi cu iz de sentinţă
|| 2/14/2011 09:43:00 p.m.


   Este foarte important să treci peste barierele care ne ţin legaţi de poziţiile noastre sociale, şi să nu ne lăsăm conduşi de prejudecăţi.
   În viaţă trebuie să descoperim ce este potrivit pentru noi, ce-i veritabil. Odată descoperit acel ceva pentru sau în care ai credinţă totală, celelalte obstacole, psihice sau fizice, pe care le considerai iluzorii, vor dispărea.

#Note to self: have a little more faith in the future...