If it rusts, it can never be trusted; if its owner fails to control it, it will cut him; yes, pride is like a blade.

Author.
Red like blood. White like bone. Red like solitude. White like silence. Red like the beastly instinct. White like a god's heart. Red like thawing hatred. White like a frozen, pained cry. Red like the night's hungry shadows. So shooting through the moon in a sigh is like radiant white, scattered red.
~That's me

I do not fight because I think I can win. I fight because I have to win.

~

What's the difference between a king and his horse? I don't mean kiddy shit like "One's a person and one's an animal" or "One has two legs and one has four." If their form, ability and power were exactly the same, why is it that one becomes the king and controls the battle, while the other becomes the horse and carries the king?! There's only one answer. Instinct! In order for identical beings to get stronger and gain the power they need to become king, they must search for more battles and power! They thirst for battle, and live to mercilessly, crush, shred, and slice their enemies! Deep, deep within our body lies the honed instinct to kill, and slaughter our enemies! But you don't have that! You don't have those pure, base instincts! You fight with your brain. You try to defeat your enemies with logic! And it doesn't work! You're trying to cut them with a sheathed sword! That's why you're weaker than me


~Quality reads:
Ralu ~ Mihu's blog

Template by Elle @ satellit-e.bs.com



“The flavour of my life!”
14 feb. 2011 15 feb. 2011 16 feb. 2011 17 feb. 2011 18 feb. 2011 27 feb. 2011 2 mar. 2011 3 mar. 2011 4 mar. 2011 12 mar. 2011 29 nov. 2011 9 dec. 2011 16 apr. 2012 18 dec. 2012 6 iun. 2013 7 iun. 2013 3 mai 2015 25 aug. 2016

CHAPTER #15 ~ Amalgam.
vineri, 4 martie 2011 || 3/04/2011 04:48:00 p.m.

Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe ceilalţi. Pentru a fi capabil să-i ajuţi pe alţii, trebuie mai întâi să înveţi să te ajuţi pe tine însuţi. Un mare număr de persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alţii, se lasă luate de tot felul de gânduri şi de sentimente, pur şi simplu din lene. Ei sunt prea leneşi ca să lucreze asupra lor înşişi, dar le este foarte uşor să creadă ca îi pot ajuta pe ceilalţi. Aceasta înseamnă a fi fals şi ipocrit faţă de tine însuţi. Când un om se vede într-adevăr aşa cum este, nu îi vine în minte să îi ajute pa alţii - i-ar fi ruşine să se gândească la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om este capabil, urmându-şi propria alegere şi propria decizie, să iubească sau să nu iubească, să fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate face altfel, dacă este doar ceea ce întâmplarea l-a făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist astăzi, un egoist mâine, şi din nou un altruist poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalţi, un om trebuie să înveţe mai întâi să fie atent cu el însuşi. Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alţii. Aşa cum suntem noi, nu putem face nimic.

                                 P.D. Ouspensky în "Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută"

Cunoaşterea este un lucru, înţelegerea este altul. Dar oamenii confundă aceste două concepte, sau nu vad clar care este diferenţa. Doar cunoaşterea nu duce la înţelegere. Înţelegerea nu poate fi mărită doar prin acumularea de informaţii. Înţelegerea depinde de relaţia dintre cunoaştere si existenţă.

                                 P.D. Ouspensky în "Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută"