[...] Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă întruna,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
- "Edgar Allan Poe - Corbul"
Starile aride datorate unui psihic incert se aseamana cu deglutitia unei sticle de lesie. Framantarile interioare se cladesc treptat, cu o anumita savoare negrabita de factorii externi. Elementele descriptive filelor de consum psihic se deslusesc prin contemplarea nejustificata a intamplarilor din trecut, ce au ajuns ancorate mintii noastre printr-o asimilare emotionala, fara a o interpreta rational si obiectiv. Ultimele franturi ale acestei vieti sunt neverosimile pe altarul timpului, dar noi continuam sa ne perindam ideile, emotiile, trairile...doar din pura satisfactie ca ne amintim de ele, intregi, asa cum ne iluzionam ca sunt.